> Babelio : https://www.babelio.com/livres/Eliade-Noces-au-paradis/20413

> Un roman d'amour d'une grande sensibilité, écrit avec une méticulosité subtile.
Une femme vit deux fois un grand amour et les deux fois le miracle prend fin.
C'est à une analyse impressionniste que se livre Mircea Eliade. Il reste évidemment un mystère insondable, du moins qu'on ne peut expliquer par la raison mais qu'il parvient à transmettre littérairement dans de très beaux passages.
—Danieljean (Babelio) ( )

Andrei Mavrodin o cunoaste pe Ileana in casa unui arhitect, indragostindu-se imediat unul de celalalt. In ciuda dragostei dintre acestia, monotonia se instaleaza in cuplu, urmata de certuri pe probleme minore, ca mai apoi evadarile din Bucurestiul prafuit sa revitalizeze relatia de fiecare data. Cu toate acestea, ruptura completa dintre Mavrodin si Ileana se produce in momentul in care aceasta incearca sa ramana gravida si Andrei refuza sa devina tata. Celalalt cuplu, format din Barbu Hasnas si Lena se construieste in oglinda fata de cuplul Mavrodin-Ileana, intampinand aceleasi probleme de comunicare, de neintelegere reciproca in ciuda dragostei puternice dintre cele doua personaje. Divortul dintre Hasnas si Lena se produce tot din cauza unui copil, pe care de data aceasta Lena nu il doreste, in timp ce Hasnas il considera ca o modalitate de a salva o relatie care decazuse. Din confesiunile celor doi barbati reiese ca acestia au iubit aceeasi femeie insa in perioade diferite ale vietii acesteia.Urmatoarele pasaje m-au fermecat:

''Si, din toate acele fragmente, profiluri, lumini, gesturi, fete, glasuri, am vazut deodata desprinzandu-se mana Ilenei, palida, cu degetele foarte lungi, aproape transparente. Bratul intreg, probabil, se odihnise pana atunci pe pian, si, la intrarea mea, il ridicase, lenesa. Degetele mi s-au parut neobisnuit de insufletite, parca ar fi fost singurul lucru viu printre acele fragmente de viata imbulzite in salon.''

''Nu pot suporta, singur, apusurile de soare decat afara din orase sau, in orice caz, intr-un oras necunoscut. Bucurestiul, indeosebi, are cele mai toxice amurguri, in toate anotimpurile. E greu sa ramai singur, sa nu te indragostesti, sa nu-ti cauti pereche intr-un astfel de oras, in care soarele se stinge cu atata melancolie…''

''- Ce este? o intrebai.
Ileana se apropie de mine si ingenunchie langa pat. Un zambet indepartat ii inmuia fata.
- Un cantec banal, spuse, mangaindu-ma. L-am invatat la Berlin…
- L-ai mai cantat cuiva? intrebai eu, in gluma.
- Ti-l cantam tie, asteptandu-te, imi spuse. Asteptandu-te si fugind de tine… Daca ai sti cat am fugit de tine pana te-am intalnit…''

( )